Operatia de marire a sanilor presupune introducerea unei proteze mamare intr-un buzunar creat de catre chirurg sub glanda mamara sau sub muschiul pectoral.
Exista mai multe modalitati de introducere a implantelor, prin diferite aborduri, fiecare cu avantajele si dezavantajele sale: inframamar, periareolar, transaxilar sau periombilical, dintre acestea cele mai folosite fiind primele doua.
Implantele mamare difera in functie de mai multe caracteristici si anume: forma (rotunde sau anatomice, in forma de "picatura"), volum, invelis (neted sau rugos) si de continut (gel siliconic coeziv, ser fiziologic, hidrogel). Cele mai recomandate proteze sunt cele cu gel siliconic coeziv si cu invelis rugos, care sunt bine tolerate in timp si au o consistenta foarte apropiata de a tesutului mamar normal.
Ca si modalitate de implantare, protezele pot fi introduse sub glanda mamara (atunci cand exista in cantitate suficienta pentru a o masca sau cand glanda mamara este usor cazuta) sau sub muschiul pectoral (atunci cand sanul este foarte mic). In functie de dorinta pacientei si de forma initiala a sanului, chirurgul trebuie sa faca cea mai potrivita alegere pentru fiecare caz in parte.
In cazul in care sanul este moderat ca marime si ptozat (cazut), poate fi necesara si o operatie de ridicare, prin care se micsoreaza invelisul de piele si se ridica pozitia areolei.
De asemenea in caz de malformatie a unui san sau al ambilor (aplazie mamara, adica absenta dezvoltarii glandei mamare), trebuie introdusa initial o proteza - expander care prin umflare progresiva sa creeze progresiv buzunarul care va gazdui proteza finala, de dimensiunea dorita.
Interventia chirurgicala se practica de regula sub anestezie generala, iar postoperator pacienta poate pleca la cateva ore sau poate ramane sub supraveghere 24 ore in clinica.
In postoperator, pacienta trebuie sa revina la cateva controale pana la scoaterea firelor (la 14 zile), si sa poarte cca 4-6 saptamani o bustiera permanenta.
In cadrul evolutiei firesti a sanului implantat trebuie sa vorbim de posibila contractura capsulara, care poate apare oriunde in lume si pentru orice tip de implant. Aceasta reprezinta de fapt o reactie normala a organismului la prezenta implantului, care este de fapt un corp strain pe care organismul il accepta, il tolereaza, dar incearca sa-l izoleze, producand in jurul lui un tesut fibros, cicatriceal, care cu timpul sufera un proces de constrictie. Aparitia acestei contracturi este variabila, ea depinzand in primul rand de calitatea implantului, dar si de reactivitatea proprie a fiecarui organism. In general ea apare la minim 10 ani, dar poate sa nu apara niciodata.
Un alt aspect important ar fi acela daca implantarea protezelor mamare modifica capacitatea de alaptare a unei femei sau nu. Avand in vedere ca acestea se introduc sub muschi sau sub glanda, ele nu interfera cu aceasta din urma, fiind posibila deci o alaptare normala de regula.
